Singur în Ziua Necazului

Totdeauna înconjurat de oameni, în ziua necazului său, Mântuitorul Isus a rămas singur. Cel mai singur dintre toți singuraticii. Căci mulți au stat cu El la mese, dar prea puțini au tras la jug, spunea Traian Dorz. Dar e bun și necazul la ceva… te ajută să îi cunoști pe cei care îți sunt cu adevărat prieteni.

Când L-au prins pe Isus, ucenicii erau de negăsit. Toți L-au părăsit și au fugit. (Matei 26:56) Petru a încercat să-I rămână aproape, dar a falimentat. Prețul rămânerii era prea mare.

Până și soarele L-a părăsit. Trei ore a refuzat să-și mai arate fața în Israel. De fapt el nu putea privi tortura și umilința la care era supus Creatorul lui și Fiul Lui Dumnezeu. În sens simbolic, le-a arătat oamenilor întunericul în care se află.

Tatăl, L-a părăsit și El. Hristos trebuia să ispășească păcatele omenirii. Tatăl nu putea interveni, pentru că fără jertfa lui Isus nu era mântuire. Nimeni nu are voie să intervină în actul mântuirii, aceasta este exclusiv opera lui Isus Hristos.

Și pentru că a gustat singurătatea, Mântuitorul Isus a promis că nu-i va părăsi niciodată pe ai Săi. Singurătatea din ziua necazului e mai grea decât necazul însuși. De credincioșia Lui nu m-am îndoit niciodată, de a mea, în schimb, mă îndoiesc.